„Da’ de ce să mă întorc în timp?”, de Iulia Iordan, ilustrații de Anca Smărăndache

„Metodologie de creare a unui traseu cultural”, de Raluca Bem Neamu și Raluca Iacob

Producător: Anamaria Pravicencu, Asociația Jumătatea plină

Book Design: Alice Stoicescu

Editor: Asociația Metru Cub – Resurse pentru cultură, 2016

 

„Da’ de ce să mă întorc în timp?” este o carte-traseu care combină povestea insipirată de istoria unui loc de patrimoniu cu traseul cultural prin care sunt valorificate caracteristicile acestuia. Cartea-traseu este un produs cultural unic chiar și comparând cu piața culturală internațională, scopul său fiind apropierea copiilor de patrimoniul construit sau natural al orașului București. Cartea este însoțită de o metodologie adresată profesorilor, operatorilor culturali și părinților menită să-i inspire în crearea propriilor trasee culturale. Metodologia este semnată de Raluca Neamu, președintele Asociației Da’DeCe și Raluca Iacob, inițiatoarea platformei Susține cultura în educație. Dincolo de ineditul conținutului, cele două cărți reprezintă un produs editorial de cea mai bună calitate având-o pe Alice Stoicescu în calitate de book designer și pe Anamaria Pravicencu, în calitate de producător.

Pentru a scrie această carte am însoțit multele plimbări din ultimii șaisprezece ani prin București cu zile de răsfoit cărți și ziare vechi în care am găsit umor, ironie, dezgust, stereotipuri, povești de dragoste, aventuri palpitante, toate petrecute pe străzile și în casele acestui oraș contrastant. M-am așezat confortabil deasupra acestui amestec alcătuit din amintirile altora și din amintirile mele și am pornit rotițele imaginației. Așa s-a născut această carte. În timp și prin timp. Pentru că de-a lungul celor cinci ani de plimbări cu Asociația Da’DeCe am inventat foarte multe povești pornind de la istoria locurilor prin care am trecut, pe unele dintre ele le-am strâns în cartea „Da’ de ce să mă întorc în timp?”, o combinație a celor două meserii pe care le iubesc: scrisul și educația muzeală.

 

„Dacă îmi vei da voie, voi fi călăuza ta într-un muzeu până azi strict secret. Sigur nu l-ai vizitat încă pentru că este prima dată când povestesc cuiva despre el. În plus, știu sigur că sunt singura persoană care l-a vizitat vreodată de la cap la coadă, deși este foarte posibil ca tu să fi fost deja prin anumite colțuri ale lui. Vei vedea imediat de ce! Mai întâi să ți-l descriu puțin: muzeul meu este viu și arată ca o ființă uriașă în care trăiesc multe alte ființe fie din trecut, fie din prezent, în el curg chiar și râuri, cresc copaci, se înalță munți și se întind mări cu faruri luminoase pe țărm. Dar nu-ți imagina muzeul meu sub o formă sau alta pentru că și-o schimbă mereu. În el își fac loc în fiecare clipă alte case, alte străzi, alte palate și, în același timp sunt părți care se fac mai mici sau mai mari în funcție de ce îmi place mie mai mult sau mai puțin într-un moment sau altul. Este ca atunci când ai în mână o bucată de plastilină, dar nu îi dai o formă, ci o modelezi în continuu. Și totuși, acest muzeu practic infinit își poate face loc cu ușurință undeva în spatele retinei mele. Câteodată, când mă plimb, îl simt mai greu sau mai ușor, mai verde sau mai cenușiu, mai limpede sau mai prăfuit, dar peste tot în el sunt sclipiri și martori din alte timpuri. Partea cea mai frumoasă este că am o meserie care mă ajută să îi caut cu lanternele minții și să îi scot apoi la lumina zilei pentru a-i arăta și celorlalți. Meseria mea se numește educație muzeală, dar este așa de generoasă încât se întinde nu numai peste muzee, așa cum vei afla mai departe!

Meseria de educator muzeal aduce mult cu cea a căutătorilor de comori, cu a detectivilor sau a arheologilor. Sunt într-o permanentă căutare, deși, culmea, uneori nici eu nu știu prea bine ce caut. Când locul mi se arată sub forma unei case vechi, a unui fir de apă, a unor pietre puse una peste alta sau a unui splendid palat, atunci mă pun pe scormonit și ceea ce încep apoi să caut sunt martorii locului, gata să îmi spună un detaliu, un cuvânt, o poveste care va deschide apoi în fața mea o lume, una care a fost pe acel loc înaintea pașilor mei. Martorii sunt mereu acolo; trebuie doar scoși la lumină. Uneori se arată sub forma unui zid căzut, a unei monograme deasupra porții, a unei fotografii vechi, a unei cărți, alteori în aparența unei simple pietre, a vreunui copac bătrân sau a unui bătrânel cu baston care se întoarce de la piață. Dacă vrei să pornești în căutarea martorilor potriviți, atunci trebuie musai să fii vigilent și lumi întregi ți se vor descoperi în fața ochilor. Pentru că de fapt istoria, acest cuvânt devenit plicticos din pricina adulților, este în realitate un tărâm fascinant, frate geamăn cu cel al imaginației pe unde ne-am întâlnit chiar de curând. Îți amintești?

Cartea pe care o ții în palme este de fapt o invitație într-unul dintre cele mai prețioase locuri ale muzeului meu personal, unul în care istoria și imaginația redevin prietene de nedespărțit. Este vorba despre o întoarcere în timp, în trecutul Bucureștiului, dar și în spațiu pentru că vom trece prin câteva locuri dintre cele mai interesante ale orașului. Trebuie să îți mărturisesc faptul că uneori mă întreb: da’de ce să mă întorc în timp? Și îmi vin în minte tot felul de răspunsuri. Mi-ar plăcea să aflu și părerea ta și să aruncăm împreună pe parcurs câte o privire și spre viitor.

Pentru început te invit la o plimbare: va fi mai lungă sau mai scurtă, pe sărite, de la cap la coadă sau poate chiar de la coadă la cap. Te las pe tine să hotărăști ce și cum. Ia-ți și familia sau prietenii cu tine. Va fi mult mai interesant și mai amuzant așa pentru că fiecare pereche de ochi vede altceva și fiecare pereche de picioare pășește altfel pe drum. Încalță-te comod și asigură-te că ai creioane colorate în rucsac. E rost de stat la povești, dar mai ales de joacă!”

Fragment din introducerea cărții „Da’ de ce să mă întorc în timp?”

 

 

 

Cartea se găsește în librăriile Cărturești din toată țara, dar  poate fi comandată online și de aici.

*****************************************************************************************************************************************************************************

Atelierul „Da’ de ce să mă întorc în timp?”: citește mai multe detalii la secțiunea Ateliere și ne putem întâlni!

*****************************************************************************************************************************************************************************

Recenzii:

Casa din copac

Roata Mare