Prin 2005, în timpul masterului, când aveam puțin peste 20 de ani, m-am aventurat să lucrez într-o instituție publică, Muzeul Național de Artă al României, pe un post despre care aveam mai degrabă intuiții decât idei foarte clare. Postul cu pricina ținea de departamentul de educație muzeală, o coajă în care miezul meu a început să crească treptat, nebănuind nimic multă vreme după aceea, că doar mă angajesem temporar și mai mult de ochii părinților. După ce m-am dezmeticit, mi-am dat seama cât de aparte era fundalul activității mele zilnice alcătuit din zeci de capodopere artistice, cât de frumos de diferiți și buni profesioniști îmi erau colegii din departament. Încet-încet mi i-am făcut prieteni, iar la zece ani distanță îmi dau seama că și această meserie cu care m-am întâlnit pe drum mai mult sau mai puțin întâmplător îmi este și ea foarte bună prietenă.

Educația muzeală este o combinație de inserții din domenii tot atât de diferite pe cât de diferite sunt muzeele între ele. Dar de fiecare dată are altă textură, alt miros, altă atmosferă, de aceea e greu să o inveți de la cineva, trebuie să o pui în practică mereu și mereu cu rezultate diferite de fiecare dată, asemenea unui artist al cărui produs de azi nu seamănă cu cel de ieri, dar într-un final, însumate toate eforturile și scrutând în urmă, se vede un fir călăuzitor care unește între ele experiențele poate într-o atitudine schimbată, într-o convingere asumată, într-o aptitudine descoperită.

Capătul firului meu de educator muzeal se află la Muzeul Național de Artă al României unde am învățat, experimentat, iubit, trăit timp de aproape zece ani. Firul se înnoadă la un moment dat doar ca să devină mai trainic și se continuă cu altă culoare și din alt material, cea a Asociației Da’DeCe de unde se întinde mai departe până azi. Datorită asociației am colindat la pas, cu mintea, cu visele, cuvintele și mâinile prin aproape toate muzeele din București și, alături de mine și de colegii mei, mii de copii de toate vârstele.

Vă invit să cotrobăim împreună prin locuri mai vechi sau mai noi ale orașului, rostind și inventând povești prin proiecte culturale relevante pentru copiii din București și împrejurimi. Urmăriți site-ul www.asociatiadadece.ro!

Asociația De dragul artei (redenumită în anul 2013 Da’DeCe) a fost fondată în anul 2011 și a debutat cu programe de educatie creativa pentru familii cu copii de la 2 la 6 ani, în Muzeul Țăranului Român. Printre proiectele desfășurate de către asociație se numără: „Muză. Muzică. Muzeu” (desfasurat în Muzeul Național „George Enescu”), „La Palat animat” (Palatul de la Mogoșoaia), „Kamishibai, la povești să spunem HAI!”, „Îmi place/Nu-mi place …prin artă”, „Da’ de ce Calea Victoriei?” toate finanțate de Administrația Fondului Cultural Național sau ARCUB. De fiecare dată membrii echipei au oferit publicului o metodă nouă de educație non-formală și au experimentat valențele educative și culturale ale acesteia, expunându-i pe copii la provocările unor programe inovative, interactive și interesante. Teatrul muzeal, storytelling, teatrul Kamishibai (teatrul de hârtie japonez) și alte sub-metode dinamice au fost abordate cu scopul de a atrage copiii către patrimoniul muzeelor sau către cărți și alte obiecte cu valoare culturală.
Pe lângă acestea, asociația a organizat și programe pentru familii cu copii între 2 și 8 ani în majoritatea muzeelor din București: Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Național al Aviației Române, Muzeul CFR, MNAC, Muzeul de artă „Vasile Grigore”, Muzeul Municipiului București, Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida” etc. De asemenea, echipa a desfășurat programe și în cadrul unor evenimente culturale importante ce au avut loc în București legate de arta contemporană: colaborarea cu Muzeul Național de Artă Contemporană – expoziția Mircea Cantor, expoziții de artă contemporană sau de fotografie organizate de Institutul Francez sau Galeria Aiurart, Romanian Design Week.
Toate acestea sunt programe inedite de educație creativă sau muzeală pentru copii de 2-10 ani propuse sub forma programelor educative pentru gradinițe, școli și/ sau cu părinții. Programele sunt gândite și structurate diferit de la o vârstă la alta și se bazează pe îmbinarea jocului ca modalitate de învațare cu elemente de teatru, muzică, mișcare și activități de educație plastică.